Două dintre spectacolele, adevărate seriale între noi fie vorba, pe care le-am urmărit în ultimele cîteva zile în măsură timpului disponibil. Nici unul dintre ele nu este prea încîntător, dar cu siguranţă ambele sînt interesante.

Mă gîndesc că unii dintre voi şi-au dat seama despre ce este vorba: primul subiect este scandalul mmmoonstru al mitei şi corupţiei din vamele româneşti. Astea-s treburi deja legendare, prea mulţi dintre români au auzit poveşti de pe la prieteni şi cunoştinţe pentru a fi altceva decît o legendă urbană. Şi, ca orice legendă, trebuie să fi avut pe undeva un sîmbure de adevăr. Că de fapt sînt o mulţime de sîmburi, fiecare dintre ei mare cît bostanul de dovleac şi că-s putrezite pînă la măduva oaselor (ştiţi expresia, nu?) este o altă poveste. De-abia în ultimele zile am început să avem o oarecare idee ceva mai clară asupra amploarei fenomenului.

Scandalul mitei a început de la Siret şi s-a răspîndit rapid şi le la alte vămi... am auzit de vămile din judeţul Timiş şi Caraş Severin şi poliţiştii şi vameşii arestaţi acolo, am auzit de căderea de capete şi prin Oradea (şeful vămilor) şi nu mă miră decît un singur lucru: doar atît? Mă aşteptam la mult mai mult... de exemplu de arestările la văma de la Giurgiu şi restul de la graniţa cu Bulgaria dar nu este încă prea tîrziu. Ce naiba, corupţia din sistemul vamal românesc este probabil una generalizată, aşa cum este şi cea mai mare parte a societăţii noastre. Că avem vecini prin Uniunea Europeană şi s-a mai liberalizat trecerea frontierei nu înseamnă că s-au dat drumul la toate cele... Era clar ca mai devreme sau mai tîrziu să fie lovită instituţia prezidenţială şi bolovanul pe care-l avem ca prim ministru, doar este în interesul multora să se facă asta. Iar Traian Băsescu şi Emil Boc nu prea au cum să stea deoparte, tăcînd mîlc fără să se dea în petec. Pur şi simplu nu le este în putere aşa ceva.

Al doilea spectacol este unul tragic, unul care a făcut deja istorie şi care nu se va opri prea curînd. Este vorba despre revoluţia egipteană. Din ce s-a anunţat în seara asta, cu toată isteria siglei "breaking news" pe care au agăţat-o unii pe ecran, inclusib dintre amărîţii noştri de prin Bucureşti, Hosni Mubarak nu are de gînd să demisioneze. Vrea să rămînă preşedinte al Egiptului în ciuda disperaţilor şi nemulţumiţilor de pe străzi care vor să-l dea jos. Mi-e greu să estimez în ce direcţie se vor îndrepta evenimentele din Cairo, sper doar să nu fie un război civil în continuarea revoltei de acum. Un lucru este, oarecum, demn de admirat: egiptenii nu se lasă atît de uşor "convinşi" (adică intimidaţi) să pună capăt revoltei... doarte probabil că le-a ajuns cuţitul la os. Nu prea ai cum să-i convingi pe asemenea oameni să renunţe.

Pe post de concluzie vă prezint videoclipul unei formaţii ruseşti (Band Eros, dacă am înţeles bine) în care nişte vameşi ruşi dansează pe mese, şampania şi fetele frumoase sînt prezente în toată plenitudinea lor spumoasă. Din ce-am citit pe reţea este o parodie, dar a provocat ceva valuri prin "mama" Rusie.