Am să încep cu o întrebare: preferați termenul de slujbă sau cel ce job? Eu prefer să evit englezismele atunci cînd discut sau scriu în română și nu am nevoie de ele, așa că voi folosi cuvîntul românesc.

Este încă criză și o știe cam toată lumea. Este criză economică și politică și o știu cam toți românii. Am deschis subiectul slujbelor pe timp de criză pentru simplul motiv că m-am lovit și eu de subiect într-o formă sau alta, pe la știri și pe rețea.

Majoritatea românilor o știu, mulți o experimentează pe pielea lor: salarii mici dar muncă prea multă sau chiar nici un venit constant. Åžomajul este în creștere, oamenii și-au pierdut slujbele și alții și le vor pierde în continuare. Numărul celor care trăiesc din banii pe care statul îi oferă șomerilor, fără a aduce nici o contribuție prin impozite și taxe, este în creștere continuă; statul este aproape falimentar, se prefigurează că nu vor fi bani pentru salariile bugetarilor și pentru pensii.

Reacțiile oamenilor la criză sînt diferite: unii iau orice slujbă, indiferent dacă este sub nivelul lor de studii sau nu, indiferent dacă este ceva ce se place să facă sau nu, indiferent dacă este în domeniul lor profesional sau nu. Dintre cei care se reprofilează unii rămîn permanent în noul domeniu, dar sînt și persoane care caută constant ceva mai potrivit pentru ei, ajungînd chiar să revină la domeniul pentru care s-au pregătit. Mulți pleacă din țară atunci cînd găsesc o slujbă mai bine plătită decît oferta de aici, mai ales dacă sînt bine pregătiți și consideră că merită să fie recunoscuți și apreciați pentru asta.

Unul dintre efectele acestei stări de fapt este creșterea traficului paginilor care sînt specializate în găsirea de slujbe sau de candidați potriviți pentru ele sau chiar înmulțirea acestor pagini. Două dintre cele mai cunoscute pagini sînt Ejobs.ro și Bestjobs.ro, domenii cu vechime pe piața slujbelor din România. O pagina pentru profesioniști din toată lumea este și Linkedin.com, unde se pot găsi de asemenea oferte de slujbe, dar nu știu în ce măsură românii au avut succes în găsirea de slujbe acolo.

Un alt efect al crizei economice este faptul că unii dintre angajatori au renunțat la contractul de muncă predominant pe vremuri, cel în care erau obligați să scrie perioada și poziția ocupată de angajat în cartea de muncă, să interacționeze cu ITM-ul (Institutul Teritorial de Muncă) și să plătească taxe la stat (impozite, asigurări de sănătate, etc.). Aceștia caută să facă contracte cu PFA-uri (Persoane Fizice Autorizate) sau chiar alte firme, urmînd ca colaboratorii lor să-și plătească singuri taxele la stat. Un posibil dezavantaj este că asemenea contracte pot fi desfăcute de la o zi la alta, fără preavizul obligatoriu în condițiile unui contract de muncă.

Concluzia mea este că, deși foarte neplăcută, criza are și ea avatanjele ei: este perioada în care sîntem obligați să scoatem capetele din cutie și să ne dezvoltăm multilateral (sună atît de... comunist, dar este al naibii de actual) ca persoană. Åži, de ce nu, este perioada cea mai potrivită de a profita de problemele civilizației pentru a o modifica în mai bine și de a face niște bani buni. Ingredientele necesare sînt doar două: inteligența și capacitatea de adaptare. De ce acestea? Pentru că trebuie să fii inteligent ca să găsești o metodă bună de acțiune și trebuie să fii în stare să acționezi în consecință. Mai sînt și unii care acționează pe baza relațiilor și cunoștințelor pentru a reuși în viață, dar rezultatele lor sînt de nivel mediu, în ciuda sumelor care se vehiculează în funcție de caz.