Una dintre ştirile pe care le-am auzit azi la radio cînd eram cu treburi prin oraş m-a făcut să zîmbesc larg, aproape să rîd. Dacă nu aş fi avut căştile telefonului în urechi aş fi părut cu siguranţă ciudat, hăhăind de zor (nu, n-are nici o legătură cu hăhăitul unui personaj cuoscut şi nu foarte îndrăgit de pe malurile Dîmboviţei) de unul singur. Adica probabil mai mult ca de obicei.

Dar ar fi fost în regulă: ce-am auzit ar fi meritat să mă tăvălesc pe jos de rîs, ceva de genul ăsta , indiferent de numărul de persoane din Real 1 (unde mă aflam în acele momente). Subiectul ştirii este legea picnicului propusă de Sulfina Barbu. Ştiţi de ea? Mă refer la propunerea de lege, că probabil de Sulf(ur)ina aţi auzit deja...

Mă gîndesc că aţi auzit de tradiţia ieşitului la iarbă verde atunci cînd e cald, de obicei vara, dar nu numai. Ba se fac nişte mici, ba nişte grătare, uneori şi frigărui cu diverse bucăţi de carne şi legume. Spuneţi cinstit, de cîte ori aţi mers vara la pădure şi aţi prăjit slănină apoi aţi mîncat-o cu pîine şi ceapă? Sînt sigur că am trezit nişte amintiri plăcute la foarte mulţi dintre voi şi poate chiar o senzaţie de foame. Mie sigur mi s-a făcut foame doar scriind despre ieşitul la iarbă verde (sau la pădure, depinde de voi)...

Problema cu tradiţia asta sînt mormanele de gunoaie pe care românii le lasă în urmă. Cu un grad de cultură inferior chiar şi Neanderthalilor, mulţi dintre ai noştri (mi-e cam ruşine să-i numesc "ai noştri", dar trăim pe acelaşi teritoriu, aşa că apelativul este potrivit) aduc cu ei tone întregi de tot felul de chesiti (plastic în formă de pungi, flacoane, sticle, conserve, etc), consumă mîncarea şi lasă dejecţiile la locul picnicului. Iar despre cazurile celor cărora le este mult prea lene ca să îşi mute cururile grase în mijlocul naturii şi fac mici şi grătare între blocuri nici numai consider că este cazul să discut... poate că-s cei mai răi şi mai leneşi dintre Neanderthalii de tip modern. Din fericire am fost ferit pînă acum de aşa ceva, altfel ar fi ieşit cu siguranţă cu scandal.

Ei bine, Sulfina Barbu vrea să îngrădească (la propriu) activitatea de ieşire la un grătar şi nişte mici. Din ce-am auzit se doreşte realizarea unor ţarcuri (aidcă locuri îngrădite dedicate lui Homo erectus picnicus) special amenajate pentru aşa ceva, inclusib cu tomberoane şi cu toalete ecologice. Aşa cum îi stă bine oricărei legi normale, există şi nişte pedepse pentru cei care nu se supun regulilor... însă, să fim serioşi... de cînd au început nesimţiţii să se teamă de nişte amenzi? Ar fi un fenomen nemaiîntîlnit în ultimii ani prin România.

Din punctul meu de vedere propunerea asta de lege are măcar ceva intenţii bune, dar mi se pare un pic cam nerealistă şi foarte hilară. La radio se spunea că politicienii vor să se grăbească pentru ca legea să intre în vigoare încă din vara asta.... dar vor mai trece ani buni, poate chiar o întreagă generaţie, pînă ca marea parte a românilor să înveţe măcar ce înseamnă bazele civilizaţiei. Azi m-am amuzat de zor, dar situaţia generală nu este deloc amuzantă sau de neglijat. Sînt sceptic că aceia care vor încerca să impună o asemenea lege vor reuşi să facă altceva decît să se facă de rîs, dar rămîne de văzut care tupeu va fi mai mare: cel al picnicarului sau cel al poliţistului post-picnicar, pre-picnicar ori ambele.