Momente din turneul din Canada pe care Paula Seling și Mihai Trăistaru îl au aceste zile.

Mi-e mai clar, putin, de ce Europa si America sunt din lumi diferite. Aseara am ramas la discutii cu Sasi si cu Raul si mi-au povestit despre greutatile pe care le au cei ce se muta peste ocean, incepand cu “home-sick”-ul, continuand cu goana dupa minimum de confort din visele apropiate de “american dream” si ajungand la acelasi “ce-ar fi fost daca…”. Sasi spunea ca nu e de dorit sa devii scalvul propriilor cheltuieli, sa fii obligat sa muncesti pe rupte ca sa acoperi niste imprumuturi pe care le-ai facut, decat daca esti sigur ca merita si ca treaba asta are o finalitate pe termen lung. In fine, pana mi se mai sedimenteaza ideile, am sa raman la a va povesti ce am facut ieri, in plimbarea cu limuzina.
Va rog sa nu luati asta ca o fitza de vedeta, acest drum ne-a fost oferit de un prieten al lui Raul, un domn din Maramures plecat de multi multi ani, care si-a deschis aceasta afacere de ceva vreme si s-a oferit sa ne faca un tur al orasului - un cadou pentru noi.
Ne-a povestit despre orasul subteran al Montrealului, aparut si din cauza frigului din iernile canadiene, despre autostrada cu multe benzi de sub oras. Din pacate nu am avut vreme sa vizitam si “taramul de dincolo”, dar m-am linistit zicandu-mi ca e tocmai bine sa-mi las placerea asta pentru proxima vizita care sper sa fie curand.
Prima oprire a fost in apropierea portului, intr-o piata unde in fiecare an mi s-a spus ca au loc manifestari artistice de toate felurile. In apropiere se inchiriau biciclete si m-am mandrit amintindu-mi ca in Bucuresti bicicletele sunt GRATUITE in sectorul 1! HA!
Am facut o tura pe pista de formula unu si, in dreapta, dincolo de raul Saint Laurent, se vedea un “fericit” care zbura pe o coloana de aer, in exercitiu de parasutism, cred, sau poate doar de placere,nu stiu. Oricum, aveam emotii pentru el pentru ca dadea impresia ca in secunda urmatoare o sa paraseasca spatiul amenajat si o sa se striveasca de ciment. Tot acolo am vazut o constructie inchisa intr-un balon de fier care nu stiu la ce folosea, dar era buricata ciudat, pe un deal, si nu am cum sa nu mi-o amintesc.
Am ajuns si la Casino unde am facut un tur scurt si nu mi-a placut din principiu, in primul rand pentru ca nu inteleg cum pot oamenii sa castige bani “doar asa”! Mie nu mi s-a intamplat niciodata. Da, stiu, nu catsiga toti, mereu, unii…niciodata, dar atunci care e treaba? In fine, daca printre voi se afla iubitori de senzatii in casinouri, mi-ar prinde bine sa inteleg, spuneti-mi…cum si de ce. Chiar ma intereseaza.
Am trecut de centrul funerar si de cimitirul “Cote des Neiges” unde m-am minunat vazand o parte a celor peste 1300000 de morminte unde nu se pun flori si nu se lasa lumanari aprinse(le stingi si le iei cu tine cand pleci).
Am vazut Universitatea din Montreal cu bila(mai mare decat cea a ASE-ului din Bucuresti). Constat ca unde exista o bila pe o universitate, oamenii se gandesc la acelasi lucru:-) . Dap, legenda “caderii bilei” este aceeasi si aici :-).
Ne-am oprit la Lacul Castorilor care am inteles ca este format in cosul unui vulcan. Era plin de pestisori rosii si negri ce urmareau piciorusele pescarusilor care-si faceau de lucru pe lac, langa ratele salbatice. E plin de veverite simpatice si de aer curat.

Pentru ca e deja tarziu si maine am spectacol la clubul "Black Swan", va las acum, va povestesc restul maine.
Buna dimineata, ma duc sa visez!