Azi a început a șasea ediție a obișnuitului masacru de pe domeniul de vînătoare de la Balc, județul Bihor. De ce masacru? Da, unii îl consideră vînătoare, dar eu nu-l pot numi așa. E ca și cum te-ai duce la pescuit cu dinamita iar ținta ta preferată ar fi peștii dintr-un butoi... nu există nici un echilibru în așa ceva. Nu poate fi numită vînătoare o acțiune în care animalul vînat nu are nici o șansă de a riposta... iar mistreții de la Balc nu au o asemenea șansă... Eventual doar dacă s-ar coaliza, toți 600 (cam atît se estimează că ar fi fondul domeniului), și s-ar arunca la grămadă asupra intrușilor prinzîndu-i unul cîte unul, sau cîte un grup mai răzleț.

Domeniul de la Balc are peste 11 mii de hectare, dar țarcul pentru vînătoare are doar 1.500 de hectare. Gonacii sînt „doar” vreo 100 plus cîinii care îi însoțesc. Anul acest sînt doar vreo 30 de vînători profesioniști la care se adaugă, ca de obicei, invitații. Aceștia sînt aleși printre liderii politici și oamenii de afaceri din toată lumea, iar organizatorul este Ion Å¢iriac.

Prima ediție a masacrului a fost în ianuarie 2005 și se spune că a fost și cea mai controversată: au fost împușcați aproape 200 de mistreți, iar fostul prim ministru Adrian Năstase a omorît 23 dintre ei. Acum trei ani pe lista invitaților s-au aflat 30 dintre cei mai importanți oameni de afaceri, politicieni și sportivi din Europa. Printre ei au fost Wolfgang Porsche, președintele firmei Porche, Klaus Mangold, președintele Chrysler, fostul mare fotbalist Klaus Fischer, prințul Dimitrie Sturdza, fostul prim ministru, Petre Roman. În 2008 masacrul de mistreți s-a desfășurat cît mai discret, iar la eveniment au participat și localnici. Se consideră că cel puțin 150 de mistreți au fost împușcați. Anul trecut bilanțul vînătorii de lux a fost de 200 de mistreți, an care a fost marcat și cu un incident atunci cînd unul dintre avioanele cu care au ajuns invitații a ratat capătul rampei și a ieșit în decor la aterizarea pe aeroportul din Oradea.

Nu sînt împotriva vînătorii de mistreți, dar, cum spuneam, ce fac ei acolo nu este vînătoare. Nu este nici măcar „sport”, acel fel ciudat de spor care implică moarte și sînge. Nu poate fi considerată nici măcar o acțiune de binefacere, deși carnea este donată sătenilor din apropierea domeniului. Este doar o formă de distracție a unor oameni cu bani, o modă care s-a păstrat intactă de-a lungul mileniilor. Personal pot spune cu siguranță că mi-ar place să iau parte la vînătoarea asta. Dacă ar fi să-mi aleg armele aș alege un arc cu săgeți și aș fi, evident, de partea porcilor mistreți. Adică m-aș duce acolo ca să egalizez un pic scorul: porcul și omul. Ar fi cu adevărat o vînătoare interesantă.