Dacă Nicolae CeauÅŸescu ar fi trăit ÅŸi azi el ar fi împlinit 93 de ani. Unii îl hulesc chiar ÅŸi acum, uitînd că era doar elementul reprezentativ al unui întreg sistem, alÅ£ii îl aniverseasă chiar dacă a murit de două decenii. Fiecare are motivele lui, chiar ÅŸi aceea care au aÅŸternut un strat gros de uitare peste acea epocă sau aleg să o ignore pentru că s-au născut după căderea comunismului. Nu am de gînd să scriu despre el, a fost un om ca oricare altul ÅŸi cu bune ÅŸi cu rele, un om pe care l-am văzut doar în treacăt de vreo două ori (cînd el ÅŸi Elena au venit prin Oradea ÅŸi ne-au scos ÅŸi pe noi, pe pionieri, să-i întîmpinăm)... dar am de gînd să scriu despre reacÅ£ia pe care o provoacă chiar ÅŸi la atîta vreme de la moartea lui. O viaţă de om, aÅŸ putea spune, mai ales că am destui prieteni care s-au născut în această perioadă ÅŸi nu l-au cunoscut decît din poveÅŸtile celor mai în vîrstă.
Oricum, azi am putut observa încă o dată că oamenii (sau cel puÅ£in unii dintre ei) au tendinÅ£a ca în faÅ£a unui prezent groaznic ÅŸi avînd ca perspectivă un viitor de-a dreptul sumbru (ÅŸi de multe ori fără speranţă) îÅŸi amintesc cu mult drag de vremurile bune de altădată... chiar dacă acele vremuri au fost la fel de rele ca ÅŸi cele de acum. Alt fel de răutate, alte probleme, dar nu mai puÅ£in rele. Oamenii au tendinÅ£a de a elimina factorii negativi din trecutul îndepărtat ÅŸi de a-ÅŸi aminti doar de lucrurile bune ÅŸi momentele fericite ale vieÅ£ii... ÅŸi nu este deloc de condamnat. Asta este natura umană.
Dar ce este de condamnat este lipsa de reacÅ£ie corectă ÅŸi chiar lipsa de reacÅ£ie de orice fel din partea multora din oamenii de acum la factorii din realitatea înconjurătoare care le fac mult rău. Doar cîÅ£iva dintre români au ales să îl aniverseze pe Nicolae CeauÅŸescu la vedere, dar încă trăim cu toÅ£ii (mai ales cei care am ales să rămînem în Å£ară) sub umbra perioadei în care a fost conducător al ţării. Unii oameni învaţă mai greu... mai demult s-a spus că ne va lua 20 de ani ca să învăţăm ce înseamnă democraÅ£ia. Au trecut deja 21 de ani de la căderea comunisumului, dar sîntem încă departe de o democraÅ£ie autentică ÅŸi de o responsabilitate socială ca popor. Chiar ÅŸi fără aniversarea de azi, protestele fără succes ale oamenilor săraci (bugetari ÅŸi pensionari, dar nu numai) din ultimele luni sînt cea mai bună dovadă în acest sens.



Contact
Utilizatori
Inregistreaza-te
Conecteaza-te
Stiri
Atelier
Ziarul Serile Magice
Regulament