Există mai multe motive pentru care există tot felul de contracte și condiții care reglementează munca în cadrul societății, pentru care s-au creat ITM (Institutul Teritorial de Muncă) cu toate sucursalele lui. A început cu dorința de a îmunătăți condițiile de muncă ale oamenilor (care erau execrabile în trecut), a continuat cu o formă de protecție socială (asigurările de sănătate și șomajul lunar primit de cei fără slujbă).

Tendința ultimelor ani este de a considera munca la negru ca fiind ceva rău și este normal... cu condiția să o privești în interiorul sistemului. Lucrezi la negru? Înseamnă că ești la dispoziția patronului care te poate să muncești ore multe pe zi, pe bani puțini și fără zilele libere garantate de stat, te poate concedia cînd vreau el și fără motiv (și n-ai avea nimic de zis), dacă te îmbolnăvești n-ai șansă de a primi medicamente și îngrijire medicală gratuită sau compensată. Iar dacă devii incapabil de a munci (de obicei în urma unei boli sau a unui accident) sau ieși la pensie ești pe cont propriu. Fără ajutor din partea statului. Vă sună cunoscut? Eu zic că da.

Dar în ultimul timp s-au cam schimbat treburile în România. Statul a ajuns să piardă chiar mai mult decît oamenii obișnuiți în cazul muncii la negru, deși mulți lucrează așa pentru că nu prea au de ales. O parte dintre români o fac pentru că sînt conștienți de cîștiguri și de riscuri și pentru că și le asumă. Le este mai bine așa.

Una dintre principalele surse de venit ale statului sînt impozitele pe venit ale angajaților și taxele puse angajatorilor, iar cînd acestea lipsesc guvernanții se ling pe bot de banii pe care se bazau. Ei încearcă să stopeze tendința de muncă la negru prin amenzi, dar e cam degeaba. De ce le-ar da oameni bani pentru niște servicii de rahat (au ajuns să moară sau să fie schilodiți români prin spitalele care ar trebui să îi vindece, să-și rupă mașinile prin gropi și să se holbeze pe la posturile tv cum polițiștii care ar trebui să îi apere se iau la palme cu profesoarele care ar trebui să îi învețe pe copii)? De ce le-ar da bani cînd profesorii și doctorii au salarii de mizerie și lucrează într-o mizerie și mai mare? De ce le-ar da bani cînd văd cum banii sînt risipiți pe nimicuri doar pentru a-i face pe cei bogați și mai bogați? Doar trebuie să-și trăiască viața, să muncească pentru a trăi bine și pentru a plăti datoriile pe care tot guvernanții le-au creat.

Ca și concluzie nu pot decît să remarc că problemele muncii la negru apar doar atunci cînd ea se realizează pe bani de nimic. În momentul în care ai o siguranță financiară oarecare este mult mai ușor să spui NU unei situații care nu-ți convine sau să-ți plătești facturile la zi, este mult mai ușor să treci la un alt gen de muncă din care ai doar de învățat.