Pe un picior de plai dîmbovițean

Åži cu o gură blondă de rai Udreștean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

 

Un ciobănel cam mititel

La înălțime și cam chel

Cu un cățel Emilescian

Un pic mai păros și cam țăran

A ieșit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Åži că-i cel mai potrivit

Åži mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Åži cel mai pro fund.

 

Dar mogulul Voiculescian

Åži mogulul Patriscian

Åži cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Åži se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ștrengar

Åži are resurse mai multe,

Blonde și avute

Åži servicii mai secrete,

Blonde și discrete.

 

S-au bătut în declarații

Åži în explicații

Care-i mai bine intenționat,

Åži mai bogat

Åži mai pixelat

În albastru scăpătat

În botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

 

Marinarul a cîștigat

Åži nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuță

Cu lînă blonduță

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

 

- Elenuță laie, mioriță

Cu lînă blonduță

De trei luni-ncoace

Gura nu-ți mai tace

Nu mă lași deloc în pace!

 

- Drăguțule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ți resursele-ncoace

Åži lasă-ți SRIstele-n pace.

Åži dă-ți bănuțeii

Åži toți golăneii

La micuțul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toți cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Åži i-am înșelat

Åži vom da socoteală

Pînă vom avea viață nasoală.

 

- Elenuță laie, mioriță

Cu lînă blonduță

Din nou am cîștigat

Åži nu m-am săturat

De mandate și de bani

De putere și de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloșul cel rupt

Lîngă șuvița demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Åži spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat și de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Åži ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanța

Ce ne va duce-n Franța.

 

- Stăpîne, stăpîne,

Îți aduc și-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarți la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

 

- Elenuță laie, mioriță

Cu lînă blonduță

De ești năzdrăvană

Åži cam fetișcană,

Lasă-i să muncească

Åži să se căznească

Pe angajați și pe bugetari,

Åži pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Așa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Åži-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine și pe Boc,

Au fost și dictatori înalți

Åži ne vor urma mulți.

 

- Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Åži bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Åži ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

În refacerea economiei

Åži zgomotul gălăgiei.

 

- Oamenii se vor îndoi

Ne vor supraviețui alte milenii doi

Åži-și vor aminti de noi

Ca de niște strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

Împuțiți țigani

Sau doar țărani,

Plîngînd de greutăți

Åži de necesități

Pe toți întrebînd

Åži la toți zicînd:

 

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Åži cam siropoasă,

Åži un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

 

Tu, Mioara unui cocoșel,

Să te-nduri așa, nițel,

Lasă-i să știe că noi ne-am luat

Åži ne-am cărat

Cu Emil pe niște cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de român

Nu a mai pășit

Åži nici nu s-a pripășit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.