Contact 
Utilizatori 
Inregistreaza-te 
Conecteaza-te 
Stiri
Atelier
Ziarul Serile Magice 
Regulament Am fost cam indecis dacă să scriu despre rezultatul ăsta sau nu, mai ales că victoria este deja cunoscută de foarte mulţi dintre românii din ţară şi din afară, dar şi de canadieni, francezi (parcă acolo a mai fost difuzat meciu). Se ştie foarte bine că Lucian Bute l-a învins pe francezul Jean Paul Mendy în repriza a patra cu un knock-out după o fentă cu mîna dreaptă şi o lovitură de stînga (nu mă întrebaţi din termenii din box pentru că habar-n-am de ei). Mai sînt o mulţime de alte chestii de scris despre, dar n-am de gînd să le reiau aici - aveţi la dispoziţiile de fluxurile de ştiri şi ziarele pentru acest lucru.
Vreau să abordez aici doar perspectiva personală şi ce-am observat în "mass-media" virtuală (adică pe internet). În primul rînd trebuie să menţionez că boxul nu este sportul meu preferat. Meciul de azi noapte a fost primul meci pe care l-am urmărit şi nu mi s-a părut chiar atît de interesant încît să mă convingă să mai urmăresc aşa ceva pe mai departe. Poate că această impresie se va schimba în viitor, dar mi s-a părut foarte tras de păr ca şi timp... a durat prea mult.
Pe de altă parte, foarte multă lume s-a apucat să comenteze pe twitter meciul. Nu este deloc ceva nou, comentariile pe reţelele de socializare se practică la fiecare eveniment mai important, dar nu pot să nu mă întreb cît de mulţi au pierdut faza knock-out-ului tocmai din cauză că erau atenţi la orice altceva decît la ce se întîmpla pe ring. Eu ştiu că am pierdut-o, am văzut doar în reluare momentul.
Tot ca la evenimente mai importante, bucureştenii s-au adunat în Piaţa Universităţii. Nu ştiu în ce măsură s-a întîmplat în alte oraşe, dar mă cam îndoiesc că s-au găsit interesaţi care să sărbătorească evenimentul. Partea bună este că Lucian Bute, campionul, a fost printre bucureşteni pentru a putea fi felicitat pentru succesul lui. Partea cu adevărat proastă este că patriotismul ăsta afişat în Piaţa Universităţii este doar unul de ocazie... durează cel mult o noapte iar la dimineaţă românii se vor întoarce la vieţile lor obişnuite în care (o foarte mare parte) îşi vor urî condiţia socială. Ne-ar trebui mult mai multe succese, de preferabil zilnic dacă s-ar putea, de felul celui din noaptea asta pentru a trezi o urmă de naţionalism (adică mîndria de a fi român - nu vă gîndiţi la alte bazaconii) în mulţi dintre locuitorii sau urmaşii locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic.
