Mai demult am fost întrebat de ce nu scriu despre amintirile din armată. La momentul acela eram preocupat de alte chestii, așa ca am amînat. Åži acum am destule de făcut, dar ar fi bine ca măcar să încep despre asta. Voi continua în măsura timpului disponibil și a amintirilor pe care le voi recupera din perioada aia.

Pentru cei care nu știu: da, am făcut și eu armata. 6 luni de serviciu militar, în anul 2003. Deși termenul normal de recrutare era de o lună (adică te anunțau că luna următoare trebuia să te prezinți la unitate), pe noi ne-au luat în numai 3 zile. Îmi aduc aminte și acum: era sfîrșitul lunii iunie cînd am primit înștiințarea să mă prezint la CMZ (Centrul Militar Zonal) pentru "lămurirea situației". Singurul lucru memorabil în ziua aia (adică miercuri) a fost furtuna care a răvășit orașul (una din aia de vară, cu gheață și toate cele) și care a inundat bine destule străzi din Oradea.

Nouă ni s-a spus la CMZ (nu eram singurul în situația aia) că cei din județele Cluj și Maramureș nu și-au îndeplinit numărul de recruți și că trebuiau să trimită și ei, rapid, cîțiva. O parte dintre cei prezenți au refuzat să meargă... motivele au variat. Aș fi putut refuza și eu, dar eram curios (ca întotdeauna) și mă gîndeam că, mai devreme sau mai tîrziu, tot aș fi făcut-o. Cu mintea de acum aș fi refuzat fără nici o ezitare să merg, cel puțin atunci (nu mă plîng de stagiul militar, ci de ce-am pierdut că m-am dus).

Cum spuneam, marți am fost chemat pentru a doua zi și am spus că vineri trebuie să fim în unitate. Adică tocmai în Brăila, în celălalt capăt al țării (sau pe acolo pe undeva). Din grupul în care eram la CMZ doar 3 indivizi ne-am pus pe tren joi seara cu direcția Brăila, am ajuns a doua zi dimineață. Am pierdut cîteva ore prin oraș și ne-am îndreptat spre unitate cu gențile în spate. Prima oară ni s-a părut cam lung drumul, dar ne-am obișnuit cu el în cele două luni pe care le-am petrecut în orașul de pe malurile Dunării.

Unul dintre primele lucruri pe care le-am reținut în Brăila a fost mesajul de pe una dintre ușile de la toalete: "Atenție la urs, s-au găsit urme de labă!". N-am idee cine l-a lăsat, eu n-am văzut nici urși, nici urme ale... trecerii lor. Oricum, a dispărut pînă la urmă pentru că l-a văzut și Ibănescu (adică locotenentul care se "ocupa" de noi, pentru că alfel nu-i prea pot spune puștiului -  nu prea l-a considerat nimeni șef) și a cerut să fie șters. Era cu vreo 3 ani mai tînăr decît noi, făcuse liceul militar și terminase ceva școală pentru a deveni ofițer, cred.

Despre restul, altă dată. Mai am destule de scris și nu este nici o grabă.