După cum probabil unii dintre voi știți deja, în 22 mai va fi în București parada homosexualilor și a lesbienelor care vor ieși în pas de defilare prin București pentru a-și etala lumii podoabele. Marșul va fi autorizat între orele 17.00 si 19.00 și se va defășura din Bulevardul Unirii pînă în Piața Constituției.

Ceea ce a fost denumit atît de englezist GayFest a început pe 17 mai de Ziua Internațională a luptei împotriva homofobiei și transfobiei. Este deja la a șaptea ediție, iar festivalul homosexualilor a pregătit și un program artistic ce conține expoziții, filme de scurt metraj, ateliere de teatru și concerte de pian, conform anunțurilor Asociației Accept. Vernisajul mai cuprinde fotografii și texte despre istoria lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, persoanelor care au făcut operații de schimbare de sex (transgender) din SUA, Marea Britanie și Germania.

Din punctul meu de vedere, eu n-am nici o treabă cu ei. Atîta vreme cît nu mă agresează și nu îi agresează pe cei la care țin n-au decît să facă ce vor. Ce face fiecare persoană cu sexualitatea lui este în întregime problema lui sau a ei și a partenerilor cu care are de-a face de-a lungul vieții.

Problema este că nu toți gîndesc așa, iar pe unii chiar și ideea unui act sexual între două persoane de același sex îi oripilează... despre a urmări sau chiar a face parte dintr-un asemenea act nici nu se mai pune problema. Li s-ar întoarce stomacul pe dos în primele secunde. Religia și ceea ce majoritatea dintre noi considerăm normalitate și-au spus amprenta și/sau accentuat o reacție care exista deja, accentînd-o.

Așa că au apărut reacții, unele chiar foarte vehemente, la fiecare dintre marșurile homosexualilor și lesbienelor, nu doar prin România. Cu reacțiile de pe la noi sîntem mai familiarizați, dar există și prin alte colțuri ale lumii. Trebuie, totuși, menționat că într-o oarecare măsură mașurile homosexualilor au o parte din vină reacțiilor atît de vehemente pentru că, cel puțin la început, au dorit să șocheze prin felul de a se îmbrăca și a se comporta și să atragă atenția asupra lor. Le-a reușit din plin. Din cîte știu (și sper să nu mă înșel prea tare) acum sînt mai temperate.

O reacție pe care eu o consider într-o oarecare măsură amuzantă este reprodusă mai jos, este un mesaj care l-am primit pe unul dintre grupurile la care sînt abonat. Mi se pare amuzant pentru că este prea mult stres în dorința lor de a-i opri pe homosexuali, un stres aproape patologic, aș putea spune. De obicei nu pot decît să rîd de așa ceva, știind foarte bine că rîsul este cea mai bună formă de vindecare în cazul stresului.

-->