PoveÈ™tile despre ajutoare È™i companioni artificiali sau încercări de a-i crea au o istorie lungă, dar maÈ™inării în întregime autonome au apărut doar în secolul 20. Cuvîntul „robot” îÈ™i are originea din cuvîntul ceh pentru muncă forÈ›ată sau serv. A fost adăugat de dramaturgul Karel Capek (în piesa sa R.U.R. - Rossum\\\'s Universal Robots – RoboÈ›ii Universali ai lui Rossum care a fost lansată în Praga în ianuarie 1921) unde inveÈ›iile robotice ficÈ›ionale erau asemănătoare monstrului doctorului Frankestein – creaturi realizate prin metode chimice È™i biologice mai degrabă decît mecanice.

De fapt, într-un eseu scris în 1935, Capek susÈ›inea cu tărie că ideea era, totuÈ™i, posibilă È™i, scriind la a treia persoană, a spus:

„Este teribil, pe bune, faptul că el repinge toate responsabilităÈ›ile pentru ideea că maÈ™inăriile din metal ar putea înlocui vreodată fiinÈ›ele umane, È™i că prin intermediul unor cablaje ar putea trezi ceva asemănător vieÈ›ii, dragostei sau răzvrătirii. El ar putea considera că acest proiect întunecat ar putea să fie o supraapreciere a maÈ™inilor sau o ofensă gravă adusă vieÈ›ii.”

[Autorul roboÈ›ilor se apără - Karl Capek, Lidove noviny, 9 iunie, 1935, tranducere: Bean Comrada]

În R.U.R. Capek descrie un paradis unde maÈ™inile aduc foarte multe beneficii la început pentru ca în final să aducă o cantitate egală de dezavantaje în forma È™omajului È™i a neliniÈ™tilor sociale.

Povestea a avut un succes enorm È™i a fost pusă repede în scenă de-a lungul Europei È™i a S.U.A. Tematica R.U.R. a fost, în parte, despre dezumanizaea omului într-o civilizaÈ›ie tehnologică.

Există o oarecare dovadă că cuvîntul robot a fost, de fapt, inventat de Josef, fratele lui Karl, un scriitor în felul său. Într-o scrisoare scurtă Capek menÈ›ionează că l-a întrebat pe Josef cum ar trebui să-i numească pe muncitorii artificiali din noua sa piesă. Karel a sugerat „labori”, despre care credea că era prea sofisticat, iar fratele lui a murmurat „atunci spune-le roboÈ›i” È™i s-a întors la treaba lui, iar de la un răspuns scurt ne-am ales cu cuvîntul robot.

Dar actualii roboÈ›i mecanici ai culturii populare nu sînt prea diferiÈ›i de aceste creaturi biologice ficÈ›ionale.

Robotica este È™tiinÈ›a È™i tehnologia roboÈ›ilor È™i a formatului, producerea È™i folosirii lor. RoboÈ›ica are legătură cu electronica, mecanica È™i programele de calculator.

De fapt un robot este format din:

- Un dispozitiv mecanic, de exemplu o platformă cu roÈ›i, braÈ›e, aripi, picioare sau alte dispozitive de orice fel capabile să interacÈ›ioneze cu mediul înconjurător

- Senzori pe sau în jurul dispozitivului capabili să simtă mediul înconjurător È™i să furnizeze informaÈ›ii utile dispozitivului

- Sisteme care procesează informaÈ›iile senzoriale în contextul situaÈ›iei curente în care se găseÈ™te dispozitivul È™i dă instrucÈ›iuni dispozitivului de a îndeplini acÈ›iuni ca răspuns la situaÈ›ie

FuncÈ›iile principale sînt în următoarele cîmpuri:

SiguranÈ›a: robotica s-a dezvoltat atît pentru a manipula chimicale nucleare È™i radioactive pentru multe utilizări diferite inclusiv arme nucleare, centrale electrice, curăÈ›area mediului înconjurător, cît È™i pentru a procesa anumite medicamente sau pentru a controla maÈ™inării grele È™i/sau periculoase.

Neplăcere: roboÈ›ii realizează multe sarcini care sînt neplăcute dar necesare, ca de exemplu sudura sau munca unui om de servici.

RepetiÈ›ie È™i precizie: liniile de producÈ›ie de asamblare au fost una din principalele domenii de activitate ale industriei roboticii. RoboÈ›ii sînt foarte folosiÈ›i în producÈ›ie în diverse cîmpuri ale industriei È™i, mai încîntător, în explorarea spaÈ›ială unde cerinÈ›ele de întreÈ›inere minime sînt accentuate.

Platformele mecanice – baza componentelor fizice

Un robot este alcătuit din două părÈ›i principale: corpul robotului È™i un sistem oarecare de inteligenÈ›ă artificială (IA). Multe părÈ›i de corp diferite pot fi numite robot. BraÈ›ele articulate sînt folosite pentru a suda sau a picta; sisteme de montare È™i transpotare mută componente în fabrici; iar maÈ™inării robotice gigante mută pămîntul în adîncimea minelor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale roboÈ›ilor în general este comportamenul lor, ceea ce necesită o formă de inteligenÈ›ă. Cel mai simplu comportament a unui robot este miÈ™carea. De obicei sînt folosit roÈ›ile ca mecanism de bază pentru a face un robot să se miÈ™te dintr-un loc în altul. Și o oarecare forÈ›ă, ca electricitatea, este necesară pentru a face roÈ›ile să se miÈ™te la comandă.

Acționarea

Servomotoarele sînt „muÈ™chii” unui robot, părÈ›ile care convertesc energia înmagazinată în miÈ™care. Cele mai populare servomotoare sînt de departe motoarele electrice, dar mai există multe altele propulsate de electricitate, substanÈ›e chimice È™i aer comprimat.

 Motoarele

O mare varietate a motoarelor electrice furnizează putere roboÈ›ilor permiÈ›îndu-le să miÈ™te materiale, componente, unelte sau dispozitive specializate prin miÈ™cări programate diferite. Rata de eficienÈ›ă a unui motor descrie cîtă electricitate consumată este convertită în energie mecanică. În continuare sînt descrise cîteva dispozitive mecanice care sînt folosite în mod curent în tehnologia robotică modernă.

 Mecanismele de deplasare

RoÈ›i dinÈ›ate È™i lanÈ›uri: RoÈ›ile dinÈ›ate È™i lanÈ›urile sînt platformele mecanice care furnizează o metodă puternică È™i precisă de a transmite miÈ™carea rotativă dintr-un loc în altul, posibil modificarea ei pe drum. Viteza schimbată între două roÈ›i dinÈ›ate depinde de numărul de dinÈ›i ai fiecărei roÈ›i. Cînd o roată dinÈ›ată aflată sub putere trece printr-o rotaÈ›ie completă trage de lanÈ› cu o putere ce depinde de numărul de dinÈ›i ai roÈ›ii.

ScripeÈ›i È™i curele: ScripeÈ›i È™i curele, două alte tipuri de platforme mecanice folosite de roboÈ›i, funcÈ›ionează la fel ca È™i roÈ›ile dinÈ›ate È™i lanÈ›urile. ScripeÈ›ii sînt roÈ›i cu un È™anÈ› de-a lungul marginii iar curelele sînt cauciucul care face o buclă în jurul scripetelui pentru a se potrivi în È™anÈ›.

Cutii de viteze: o cutie de viteze operează pe aceleaÈ™i principii ca È™i roÈ›ile dinÈ›ate È™i lanÈ›urile, fără lanÈ›. Cutiile de viteze necesită toleranÈ›e mai apropiate, de vreme ce în locul folosirii unui lanÈ› larg detaÈ™at pentru a transfera forÈ›a È™i a ajusta elementele nealiniate, roÈ›ile dinÈ›ate intră în contact direct între ele. Exemple de cutii de viteze pot fi găsite la transmisia într-o maÈ™ină, mecanismul de temporizare din ceasul bunicului È™i furnizorul de hîrtie la imprimanta ta.

Surse de alimentare

Sursele de alimentare sînt în general furnizate de două tipuri de baterii. Bateriile principale sînt folosite o dată È™i apoi aruncate, bateriile secundare operează (de cele mai multe ori) cu ajutorul unei recÈ›ii chimice reversibile È™i pot fi reîncărcate de cîteva ori. Bateriile principale au o mai mare densitate È™i o rată de descărcare mai mică. Bateriile secundare (reîncărcabile) au mai puÈ›ină energie decît bateriile principale, dar pot fi reîncărcate pînă la o mie de ori depinzînd de chimia lor È™i de mediul lor înconjurător. În mod normal prima folosire a unei baterii reîncărcabile oferă 4 ore de operare continuă la o aplicaÈ›ie sau robot.

Controlul electronic

Există două platforme hardware majore într-un robot. Platforma mecanică de voltaje neregulate, putere È™i vîrfuri de cîmp electromagnetic È™i platforma electronică de putere curată È™i semnale de 5 volÈ›i. Aceste două platforme trebuie să fie conectate pentru ca logica digitală să controleze sistemele mecanice. Componenta clasică pentru asta este un releu pod. Un semnal de control generează un cîmp magnetic în bobina releului care închide fizic un întrerupător. MOSFET-urile, de exemplu, sînt întrerupătoare foarte eficiente din silicon disponibile în multe dimensiuni ca tranzistorul care poate opera ca un releu în stare solidă pentru a controla sistemele mecanice.

Pe de altă parte, roboÈ›ii de dimensiuni mai mari pot necesita un motor PMDC în care valoare rezistenÈ›ei „on” a MOSFET-urilor Rds(on) rezultă creÈ™teri mari a căldurii disipate pe procesor, aceasta reducînd significant temperatura la cald a procesorului. Temperatura de joncÈ›iune în interiorul MOSFET-ului È™i coeficienÈ›ii de conducÈ›ie ai pachetului MOSFET È™i temperatura de scufundare sînt alte caracteristici importante ale motoarelor PMDC.

Programele de control a robotului cu sursă deschisă

OROCOS (Open RObot COntrol Software – Programele deschise de control a roboÈ›ilor) este un efort de a porni un proiect pentru realizarea unui program cu sursă deschisă de control a roboÈ›ilor. DiscuÈ›ii largi sînt susÈ›inute despre ce fel de experienÈ›ă, cod È™i unelte pot fi refolosite din alte proiecte, ce standarde deschise ar trebui integrate în proiect È™i ce structură organizaÈ›ională este cea mai potrivită pentru proiect. Èšinte ale proiectului sînt dezvoltarea de programe de control a roboÈ›ilor aÈ™a cum urmează:

- Sub formă de sursă deschisă È™i/sau licenÈ›ă(e) pentru programe gratuite

- Cît mai modular posibil

- De cea mai înaltă calitate (atît din perspectivele ingineriei technice cît È™i a programării)

- Independente de (dar compatibile cu) producătorii de roboÈ›i comerciali

- Pentru toate tipurile de dispozitive robotice și platforme de calculator

- Localizat petru toate limbajele de programare

- ConÈ›ine componente software configurabile din cinematică, dinamică, planificare, senzorial, control, interfeÈ›e hardware, etc.

Proiectul È›inteÈ™te în a deveni mai mult decît doar o copie a controlorilor roboÈ›ilor comerciali existenÈ›i sau a pachetelor de simulare/programare a roboÈ›ilor. Proiectul OROCOS vrea să dezvolte biblioteci ce pot fi partajate, componente ce pot rula singure (uneori sînt denumite agenÈ›i software) È™i un mediu de lucru în timp real configurabil din care se elimină È™i controlează toate sistemele robotice distribuite. Aceste tipuri de proiecte sînt folositoare în cîteva feluri:

- Pentru reutilizarea codului

- Pentru folosirea ca și sub-sistem independent

- Pentru copierea structurii lor organizaționale

- Pentru învăÈ›area din experienÈ›a gestionării unui proiect cu sursă deschisă

- Pentru construirea și dezvoltarea unui program (software) extensibil și reutilizabil

O scurtă istorie:

Primul secol al erei creștine și mai devreme

SemnificaÈ›ie: Descrierile a mai mult de 100 de maÈ™inării È™i automate, inclusiv a unui motor de foc, organ de vînt, o maÈ™inărie operabilă cu monezi È™i a unui motor pe bază de abur, apar în Pneumatica È™i Automata de Heron din Alexandria

Inventator: Ctesibius, Philo din Bizanț, Heron din Alexandria și alții

1206

Semnificație: Automat Umanoid programabil

Numele: Barcă cu patru muzicieni Inventator: Al-Jazari

circa 1495

Semnificație: Planuri pentru un robot umanoid

Numele: Cavaler mecanic Inventator: Leonardo da Vinci

1738

SemnificaÈ›ie: RaÈ›ă mecanică care era capabilă să mănînce, să bată din aripi È™i să excreteze

Numele: RaÈ›ă capabilă de digestie Inventator: Jacques de Vaucanson

anii 1800

SemnificaÈ›ie: Jucăriile mecanice japoneze care serveau ceai, trăgeau cu arcul È™i pictau

Numele: Jucării Karakuri Inventator: Tanaka Hisashige

1921

SemnificaÈ›ie: Primele automate ficÈ›ionale numite „roboÈ›i” apar în piesa R.U.R.

Numele: Roboții universali din Rossum Inventator: Karel Capek

anii 1930

SemnificaÈ›ie: Robotul umanoid etalat la Bîlciul Mondial din 1939 È™i 1940

Numele: Elektro Inventator: Westinghouse Electric Corporation

1948

SemnificaÈ›ie: RoboÈ›i simpli etalînd comportament biologic

Numele: Elsie și Elmer Inventator: William Grey Walter

1956

SemnificaÈ›ie: Primul robot comercial al companiei Unimation fondată de George Devol È™i Joseph Engelberg bazat pe patentele lui Devol

Numele: Unimate Inventator: George Devol

1961

Semnificație: Primul robot industrial instalat

Numele: Unimate Inventator: George Devol

1963

Semnificație: Primul robot paleți

Numele: Palletizer Inventator: Fuji Yusoki Kogyo

1973

Semnificație: Primul robot industrial cu șase axe conduse electromagnetic

Numele: Famulus Inventator: Kuka Robot Group

1975

SemnificaÈ›ie: BraÈ› cu manipulare universală programabil, un produs Unimation

Numele: Puma Inventator: Victor Scheinman

Roboți industriali

Chiar dacă nu au o formă umanoidă, maÈ™inării cu comportament flexibil È™i cîteva atribute fizice umane au fost dezvoltate în industrie. Primul robot staÈ›ionar industrial a fost programabilul Unimate È™i braÈ›ul hidraulic capabil de a ridica greutăÈ›i controlat electronic care putea repeta secvenÈ›e arbitrare de miÈ™cări. A fost inventat în 1954 de către inginerul american George Devol È™i a fost dezvoltat de către Unimation Inc., o companie fondată în 1956 de către inginerul american Joseph Engelberger. În 1959 un prototip al lui Unimate a fost introdus într-o fabrică de turnare prin injecÈ›ie a corporaÈ›iei General Motors (GM) în Trenton, New Jersey. În 1961 Condec Corp. (după ce a cumpărat Unimation în anul anterior) a furnizat prima linie de producÈ›ie robotizată unei fabrici GM; avea sarcini neplăcute (pentru oameni) de a prelua È™i de a depozita bucăÈ›i de metal încins de la o maÈ™inărie cu turnare prin injecÈ›ie. BraÈ›ele Unimate continuă să fie dezvoltate È™i vîndute sub licenÈ›ă în toată lumea, industria automobilistică rămînînd cel mai mare client.

Pornind de la acea idee, roboÈ›ii s-au dezvoltat în forme È™i formate variate pentru a îndeplini sarcini diferite. InteracÈ›iunea cu mediul înconjurător s-a îmbunătăÈ›it considerabil.

Simțirea - Atingere

RoboÈ›ii È™i protezele pentru mîini curente primesc mult mai puÈ›ine informaÈ›ii tactile decît mîna umană. Cercetările recente au dezvoltat o reÈ›ea de senzori tactili care imită proprietăÈ›ile mecanice È™i receptorii de atingere ai degetelor umane. ReÈ›eaua de senzori este construită ca un nucleu rigid înconjurat de un fluid condictor în interiorul unei pieli elastomerice. Electrozii sînt montaÈ›i pe suprafaÈ›a nucleului rigid È™i sînt conectaÈ›i la un dispozitiv de măsurare a impedanÈ›ei din interiorul nucleului. Cînd pielea artificială atinge un obiect calea fluidă din jurul electrodului este deformată, producerea impedanÈ›ei schimbă harta forÈ›elor receptată de la obiect. Cercetătorii se aÈ™teaptă ca o funcÈ›ie importantă ca degetele artificiale să ajusteze strînsoarea robotică pentru a È›ine obiectele.

Interacțiunea cu mediul și navigarea

RoboÈ›ii necesită de asemenea hardware de navigare pentru a putea anticipa mediul lor înconjurător. În mod special evenimentele neprevăzute (de exemplu oameni È™i alte obstacole care nu sînt staÈ›ionare) care pot cauza probleme sau coliziuni. Unii roboÈ›i avansaÈ›i ca È™i ASIMO, EverR-1, robotul Meinu au hardware È™i software pentru navigarea roboÈ›ilor bună în mod special. De asemenea, maÈ™inile cu control propriu, maÈ™ina fără È™ofer a lui Ernst Dickmanns È™i noile intrări din DARPA Grand Challenge sînt capabile să simtă bine mediul lor înconjurător È™i să facă decizii de navigare bazate pe aceste informaÈ›ii. Cei mai mulÈ›i roboÈ›i includ în mod obiÈ™nuit un dispozitiv de navigare GPS cu puncte de traseu, împreună cu radar, uneori combinate cu alte date senzoriale precum LIDAR, camere video È™i sisteme de ghidare inerÈ›ială pentru o navigare mai bună între punctele de pe traseu.

Manipularea

RoboÈ›ii care trebuie să muncească în lumea reală necesită anumite căi de manipulare a obiectelor; ridicare, modificare, distrugere sau orice altceva ce are un efect. De aceea \\\'mînile\\\' unui robot sînt de cele mai multe ori denumite executantul terminal, în vreme ce braÈ›ele sînt denumite manipulatoare. Cele mai multe braÈ›e robotice au executanÈ›i ce pot fi înlocuiÈ›i, fiecare permiÈ›îndu-i să realizeze anumită grupă de sarcini. Unele au manipulatoare fixe care nu pot fi înlocuite în vreme ce unii au maniplatoare cu un scop foarte general, de exemplu o mînă umanoidă.

Roboții ce se rostogolesc

Pentru uÈ™urinÈ›ă, cei mai mulÈ›i roboÈ›i mobili au patru roÈ›i. TotuÈ™i, unii cercetători au încercat să creeze roboÈ›i cu roÈ›i mai complecÈ™i cu una sau două roÈ›i. Filmele sf au propus roboÈ›i motocicletă, ca È™i cei care apar în ultimul film Terminator („Terminator Salvation”).

RoboÈ›i care umblă

Mersul este o problema dificilă È™i dinamică de rezolvat. CîÈ›iva roboÈ›i au fost construiÈ›i È™i merg bine pe două picioare, totuÈ™i nici unul nu a fost încă realizat astfel încît să fie atît de robust ca un om. MulÈ›i alÈ›i roboÈ›i au fost construiÈ›i astfel încît să meargă pe mai mult de două picioare pentru că aceÈ™ti roboÈ›i sînt mult mai uÈ™or de construit. Hibrizii au fost de asemenea propuÈ™i în filme precum „I robot”, care umblă pe două picioare È™i apoi schimbă la patru (mîini È™i picioare) cînd È›îÈ™nesc într-un sprint. De obicei roboÈ›ii pe două picioare pot umbla bine pe podele plate È™i pot ocazional să meargă pe scări. Nici unul nu poate umbla pe teren stîncos, denivelat.

Zborul

Un unui avion de linie modern este, în principiu, un robot zburător cu doi oameni pentru gestionarea lui. Auto-pilotul poate control avionul în fiecare etapă a călătoriei inclusiv decolarea, zborul normal È™i chiar aterizarea. AlÈ›i roboÈ›i zburători sînt nelocuiÈ›i È™i sînt cunoscuÈ›i ca È™i vehicule aeriene fără oameni (unmanned aerial vehicles – UAVs). Ei pot fi mai mici È™i mai uÈ™ori fără un pilot uman la bord È™i zboară în teritorii periculoase pentru misiuni militare de supraveghere. Unii pot chiar să lanseze armament asupra È›intelor la comandă. UAV-urile sînt de asemenea dezvoltate pentru a lansa asupra È›intelor automat, fără a avea nevoie de o comandă de la un om. TotuÈ™i, este improbabil ca aceÈ™ti roboÈ›i să ajungă să fie folosiÈ›i în viitorul apropiat din cauza problemelor de ordin moral implicate. AlÈ›i roboÈ›i zburători conÈ›in rachete de croazieră, Entomopter È™i robotul elicopter Epson micro. RoboÈ›i ca È™i Air Penguin, Air Ray È™i Air Jelly au corpuri mai uÈ™oare decît aerul propulsate de vîsle È™i ghidate prin sonar.

Șerpuire

CîÈ›iva roboÈ›i È™erpi au fost dezvoltaÈ›i cu succes. Imitînd felul în care se miÈ™că È™erpii adevăraÈ›i, aceÈ™ti roboÈ›i pot naviga în spaÈ›ii foarte restrînse semnificînd că într-o zi ar putea fi folosiÈ›i pentru a căuta oameni captivi în clădiri prăbuÈ™ite. Robotul È™arpe japonez ACM-R5 poate naviga atît pe pămînt, cît È™i în apă.

Patinajul

Un mic număr de roboÈ›i patinatori au fost dezvoltaÈ›i, unul dintre ei fiind un dispozitiv patinator È™i umblător multi-mod, Titan VIII. Are patru picioare cu roÈ›i fără tracÈ›iune È™i poate păÈ™i È™i rostogoli. Alt robot, Plen, poate folosi o placa de patinaj în miniatură È™i role È™i poate patina peste un desktop.

Urcușul

Au fost folosite cîteva abordări diferite pentru a dezvolta roboÈ›i care au abilitatea de a urca suprafeÈ›e verticale. O abordare imită miÈ™cările unui alpinist uman pe un perete cu proeminenÈ›e; ajustarea centrului masei È™i miÈ™carea fiecărui membru pe rînd pentru a cîÈ™tiga forÈ›ă a pîrghiei. Un exemplu al acestei abordări este Capuchin, construit de universitatea Stanford, California. Altă abordare foloseÈ™te metoda perniÈ›ei specializate de pe degetele de la picioare ai È™opîrlei geko caÈ›ărătoare pe pereÈ›i care poate alerga pe suprafeÈ›e netede ca sticla verticală. Exemple ale acestei abordări includ Wallbot È™i Stickybot. O a treia abordare este de a imita miÈ™carea unui È™arpe căÈ›ărîndu-se pe un stîlp.

Înnotul

Este calculat faptul că atunci cînd înnoată unii peÈ™ti pot atinge o eficienÈ›ă a propulsiei mai mare de 90%. Mai mult, ei pot accelera È™i manevra mult mai bine decît orice navă sau submarin create de om È™i produc mai puÈ›in zgomot È™i disturbare a apei. De aceea, mulÈ›i cercetători care au studiat roboÈ›ii subacvatici ar dori să copieze acest tip de locomoÈ›ie. Exemple notabile sînt peÈ™tele robotic al Essex University Computer Science È™i robotul Tuna construit de institutul de robotică aplicată pentru a analiza È™i modela matematic miÈ™carea thunniformă. Aqua Penguin, realizat È™i construit de Festo din Germania, copiază forma fusiformă È™i propulsia „înotătoarelor” frontale ale pinguinilor. Festo a construit de asemenea Aqua Ray È™i Aqua Jelly care emulează locomoÈ›ia peÈ™telui manta ray È™i a moluÈ™tei.

InteracÈ›iunea umană

Dacă roboÈ›ii vor urma să lucreze efectiv în cămine È™i alte medii ce nu aparÈ›in industriei, modul în care ei sînt programaÈ›i să îÈ™i îndeplinească sarcinile È™i în mod special cum vor fi făcuÈ›i să se oprească la comandă vor fi de importanÈ›ă critică. Oamenii care vor interacÈ›iona cu ei ar putea avea pregătire minimă în robotică sau chiar deloc, aÈ™a că orice interfaÈ›ă va trebui să fie intuitivă. Autorii de È™tiinÈ›ă È™i ficÈ›iune presupun de obicei că roboÈ›ii vor fi în cele din urmă capabili să comunice cu oamenii prin vorbire, gesturi È™i expresii faciale în loc de a comunica printr-o interfaÈ›ă gen linie de comandă. Chiar dacă vorbirea ar fi cea mai naturală formă de a comunica pentru oameni, este destul de nenaturală pentru un robot. Ar putea să treaca ceva timp pînă cînd roboÈ›ii vor interacÈ›iona atît de natura ca ficÈ›ionalii C-3PO sau Terminatorii.